Un cumpărător nu plătește pentru oamenii care se află astăzi pe statul de plată. El plătește pentru ceea ce continuă să funcționeze în momentul în care preia compania: comenzile clienților care sunt procesate, facturile care sunt trimise, rapoartele care sunt gata la timp. Procesele și sistemele nu sunt astfel suportul companiei, ele sunt însăși întrebarea. Funcționează totul mai departe fără proprietarul actual, fără persoanele-cheie actuale, fără lovituri de noroc.
Asta a fost mereu așa. Ceea ce se schimbă este etalonul cu care un cumpărător evaluează acest lucru.
AI preia deja în acest moment activități, nu ca imagine de viitor, ci pe bucăți, în unele companii și nu în altele. Trei categorii traversează fiecare proces: muncă pe care AI o poate prelua independent, muncă pe care AI o face parțial cu un om care aprobă sau respinge cu motiv, și muncă ce rămâne muncă umană pentru că necesită prea mult context, judecată sau imprevizibilitate.
Un cumpărător care știe asta nu se mai uită doar dacă un proces este documentat. El se uită dacă procesul este conceput astfel încât distincția dintre aceste trei categorii să fie vizibilă. Un proces de comandă care se bazează în întregime pe experiența unui singur angajat cântărește diferit față de un proces de comandă în care pașii repetabili au fost deja preluați și doar excepțiile ajung la un om. Nu pentru că primul proces ar fi rău, ci pentru că al doilea arată că firma a făcut deja un pas pe care cumpărătorul nu mai trebuie să-l facă el însuși.
Asta afectează și modul în care un cumpărător privește economiile. O economie care apare pentru că un singur furnizor extern preia o sarcină contează diferit față de o economie care este ancorată în procesul însuși. Prima dispare de îndată ce contractul încetează. A doua rămâne, indiferent cine este la cârmă. Această distincție se leagă direct de cum măsurați calitatea profitului într-o companie în care AI colaborează, pentru că o marjă care depinde de carne și oase este o marjă diferită de o marjă care este integrată în sistem.
Un cumpărător nu citește asta dintr-o misiune sau dintr-o organigramă. El citește din dovezi: există o descriere a procesului care poate fi urmată și fără proprietar, este consemnat care pas este făcut de un sistem și care este verificat de un om, și există un istoric al cât de des acea verificare respinge de fapt ceva. Un proces documentat pe hârtie dar care în practică funcționează doar în capul unei singure persoane cântărește pentru un cumpărător ca nedocumentat.
Asta se leagă de dependența de proprietar, dar nu este identic cu ea. Dependența de proprietar privește persoana. Procesele și sistemele privesc întrebarea dacă ceea ce făcea acea persoană este de asemenea repetabil fără acea persoană: de un coleg, de un sistem, de o combinație a celor două cu o preluare clară.
Măsurarea începe prin a scrie fiecare proces care afectează cifra de afaceri, marja sau contactul cu clienții și a consemna pentru fiecare pas în care dintre cele trei categorii se încadrează: de preluat de AI, parțial cu supraveghere, sau muncă umană. Apoi nu numărați câți pași există, ci câți dintre aceștia depind de cunoștințe care nu sunt consemnate nicăieri în afara unui singur cap.
O a doua măsurare este vechimea și originea economiei. Este profitul rezultat din eficiență integrat structural în proces, sau depinde de un contract izolat, un instrument temporar, sau o singură persoană care știe cum funcționează. Această distincție determină dacă o economie contează ca durabilă sau ca unică, ceea ce se răsfrânge mai departe asupra cum măsurați concentrarea clienților într-o companie în care AI colaborează, pentru că un proces care se bazează pe un client mare poartă un risc diferit față de un proces conceput generic.
O a treia măsurare este informația de management: puteți arăta în orice moment ce parte din muncă a fost deja preluată, ce parte funcționează sub supraveghere, și ce parte este încă în întregime muncă umană. Fără acea raportare, orice afirmație despre maturitatea proceselor este o presupunere, nu o dovadă. Aici începe și profesionalizarea informației de management: nu la un tablou de bord, ci la consemnarea a ceea ce se întâmplă cu adevărat în fiecare proces.
Îmbunătățirea nu începe cu achiziționarea unui instrument, ci cu clarificarea exactă a căror sarcini dintr-un proces se pretează la preluare și care nu. Asta diferă de la o companie la alta și de la un proces la altul, și depinde de cât de mult din muncă este previzibilă și repetabilă față de cât necesită judecată și context. Dacă acest subiect afectează angajarea de personal, se aplică cerințe legale proprii pentru aceasta; acea evaluare nu face parte din această scanare.
Ce se poate face: descrierea proceselor astfel încât o persoană din exterior să le poată urmări, consemnarea preluării dintre sistem și om, inclusiv motivul aprobării sau respingerii, și distingerea economiilor după origine. Aici se leagă exact acest factor de valoare de întrebarea mai largă despre ce vede un cumpărător atunci când privește ansamblul, inclusiv poziția pe piață și igiena juridică, pentru că un proces care este puternic dar nu este consemnat juridic cântărește totuși ca risc pentru un cumpărător.
Întrebarea de fond, ce muncă din această companie specifică poate fi cu adevărat preluată de AI, primește răspuns pe sarcină în scanarea de muncă de la FTE TO AI.
Un bun punct de plecare este claritatea privind care dintre cei opt factori vă apasă cel mai mult prețul astăzi. Pentru aceasta este disponibilă verificarea gratuită a valorii: opt întrebări scurte, câte una pentru fiecare factor, cu o imagine a locului unde se află cea mai mare presiune. Pentru o imagine mai largă a ceea ce apasă valoarea în ansamblul unei companii, există pagina ce apasă valoarea companiei mele. Scanarea completă a valorii, cu scoruri de maturitate pentru fiecare factor și un calendar de doi ani către momentul ieșirii, este în construcție.